În data de 15 octombrie a acestui an va avea loc cea de-a o suta aniversare de la nașterea lui don Luigi Giussani, fondatorul Comunione e Liberazione. Mișcarea, născută în anii ’60 în Italia, e prezentă în circa nouăzeci de țări de pe cele cinci continente.
După moartea lui Giussani în 2005, preotul Julián Carrón a fost la conducerea CL, misiune desfășurată până în 27 noiembrie 2021. După demisia lui Carrón, Davide Prosperi a devenit președinte al Fraternității CL. Chimist milanez, are 50 de ani, e căsătorit și are patru copii, e profesor ordinar de biochimie și director al Centrului de Nanomedicină din cadrul Universității Bicocca din Milano, iar din 2011 este vicepreședintele Fraternității CL.
Comunione e Liberazione, care se definește «o propunere de viață și pentru viață», trăiește acest centenar ca «o privire înainte, pentru că viața lui don Giussani a generat un val de istorie care continuă și aduce mereu noi roade», spune Prosperi, care nu ascunde dificultatea sau „toaletările” pe care membrii Fraternității le pot trăi de-a lungul drumului.

Cum trăiește familia CL acest Centenar?
Ca pe o ocazie dată de Dumnezeu ca să-i mulțumim pentru marele dar al persoanei lui don Giussani și pentru toate harurile pe care el le-a primit în termeni de inteligență și suflet. Nu este o privire spre trecut, ci spre viitor, fiindcă viața lui don Giussani a generat un val de istorie care continuă și aduce mereu noi roade. Desigur, ca fiecare copac, și cei crescuți pe pământul Bisericii sunt toaletați de către Spiritul Sfânt astfel încât să poată reîntineri și să se deschidă fără încetare în fața noilor vremuri ale istoriei. Anul acesta va fi o ocazie de a aprofunda învățătura lui don Giussani și metoda pe care el a predat-o și a adus-o în lume prin însăși existența sa.

Aniversările de acest gen sunt, pentru instituțiile Bisericii, un moment de „revenire la origini” și ocazie de a aduce în prezent carismele fondatoare. În acest sens, care sunt punctele cheie ale carismei lui don Luigi Giussani care se doresc a fi promovate în această celebrare?
Înainte de toate, concepția originală a credinței pe care el ne-a transmis-o. Credința ca răspuns al omului la evenimentul harului lui Cristos care ajunge la noi și care transformă existența noastră din interior. Ea ajunge la noi prin alți bărbați și femei care ne impresionează și ne fascinează datorită vieții lor luminoase și pline de promisiune.
În al doilea rând, anul acesta va fi și o ocazie pentru a reciti numeroasele opere născute din inima lui don Giussani, toate venind în ajutorul omului, toate semnificative pentru viața prezentă, deoarece conțin o promisiune de viață care nu se sfârșește și care ne unește cu ceilalți oameni, frații noștri, pe drumul către Dumnezeu.

Participarea la cultură, educație, dialogul cu societatea, sunt parte din esența CL, într-o lume care pare să se opună viziunii creștine despre lume. Cum dezvoltă CL această temă?
Cristos e mereu viu pentru că a înviat, și mereu, în fiecare clipă, se adresează inimii omului, prin alți oameni, astfel încât inima și mintea fraților să poată descoperi promisiunea de viață și de fericire pe care întruparea Fiului lui Dumnezeu a adus-o pe pământ. Acest lucru se întâmplă prin niște raporturi personale sau prin implicarea într-o viață comunitară sau prin apropierea de niște opere de cultură, de caritate sau de misiune, toate astea fac parte din viața creștină și din darul pe care ni l-a adus don Giussani. În acest sens, ceea ce ne-a fost comunicat este o pasiune pentru Cristos care devine imediat pasiune pentru om, nu doar pentru „umanitate”, ci pentru fiecare individ uman în parte. De aici se naște pasiunea educativă, esența propunerii creștine care, prin intermediul întâlnirii cu don Giussani și cu mișcarea ce s-a născut prin el, ne-a cucerit și a devenit o vocație în adevăratul sens al cuvântului pentru fiecare dintre noi.

Cum ați defini sarcina membrilor din CL azi: care ar fi provocările ei și oportunitățile?
Trebuie să ne ajutăm să-l readucem pe Dumnezeu pe ecranul vieții noastre. O viață fără Dumnezeu este o viață fără viitor, fără perspective, dar și fără profunzime în ziua de față. O viață fără Dumnezeu înseamnă o viață fără posibilitatea de a transcende circumstanțele acceptându-le, dar și de a găsi în ele o rechemare spre un drum orientat înainte. A-l readuce pe Dumnezeu înăuntrul vieții, aceasta a fost marea învățătură a lui don Giussani. A descoperi că Dumnezeu nu este dușmanul nostru, nu este adversarul nostru, ci este originea existenței noastre, a promisiunilor de bine care sunt înmormântate, ascunse, mai mult sau mai puțin în inima noastră și care pot aduce personalitatea noastră umană la adevărata sa plinătate.
În al doilea rând, a arăta că viața creștină nu este viața unui singur individ în raport cu Dumnezeu, ci este viața unei comunități prezente în istorie care se oferă ca o lenternă deasupra muntelui sau ca o sare pe pământ pentru a ilumina și însufleți toată existența. Renașterea eului și renașterea experienței comunitare sunt cei doi poli ai vieții creștine, care se alimentează unul din celălalt. Fără un eu conștient și adevărat viața comunitară ar fi doar o experiență socială fără rădăcini. Fără expresie socială viața eului n-ar găsi nici posibilitatea de exprimare și nici de alimentare.

După acești ani, în care pandemia a anulat întâlniri atât de consolidate precum cea a Meetingului de la Rimini, sau Encuentro Madrid ... chiar dacă ele sunt reluate gradual, cum s-a menținut acest spirit de dialog și de întâlnire personală toate fiind „împotriva” sa?
Pandemia, și actualmente războiul, ne pot închide în noi înșine, ne pot face să ne prăbușim în frică, în impresia că existența nu are viitor, că relațiile eșuează, că promisiunile sunt iluzorii. Sau, din contră, dacă suntem ajutați de frați și de viața Bisericii, de învățătura mișcării și de mărturia lui don Giussani, putem să ne deschidem și să fim primii martori ai unei speranțe care știe să traverseze circumstanțele prezentului, care știe să învingă răul, care știe să participe la victoria lui Cristos, care știe să le arate fraților căile binelui și adevărului.

Acest centenar vine într-un moment nou pentru CL. Actualizarea normelor cu privire la conducerea asociațiilor de credincioși, din luna iunie, au avut ca rezultat demisia lui don Julián Carrón și instalarea dvs. pe funcția de președinte. Cum trăiți acest proces?
Trebuie să mergem înainte, recunoscând tot binele care a fost scris în acești șaptezeci de ani de istorie a mișcării, recunoscători lui Carrón pentru că a știut să fie martorul unei opere atât de mari și atât de impunătoare pentru istoria Bisericii și a oamenilor, și, în același timp, a știut să contureze noi forme de responsabilitate și de prezență în societate. Sunt categoric încrezător că acest drum este posibil în ascultare față de Papa și față de Păstorii Bisericii, care ne cer să împlinim acest pasaj dând socoteală speranței lui don Giussani de a fi generat prin opera Spiritului un eveniment care continuă în timp.

Cum vedeți viitorul CL?
Viitorul este în mâinile lui Dumnezeu, treaba noastră este doar să ascultăm bucuroși și plini de pasiune vocea care de la don Giussani ajunge până la noi și să fim creatori ai unor forme de viață capabile să îmbrățișeze strigătul oamenilor.