Ce este CL
Propunerea creștină ca aventură a vieții
Credința trăită în comuniune este baza eliberării autentice a omului. Născută la Milano în anii ’50, Mișcarea este astăzi răspândită în nouăzeci de țări
Faptul creștin
De unde izvorăște și de ce ia naștere o experiență precum CL? Iată ce îi scrie don Giussani lui Ioan Paul al II-lea în 2004: «Nu doar că nu am intenționat niciodată să „întemeiez” nimic, dar consider că genialiatea Mișcării pe care am văzut-o luând naștere este aceea de a fi sesizat urgența de a afirma cu tărie nevoia de a reveni la aspectele elementare ale creștinismului, adică la pasiunea pentru faptul creștin ca atare, cu elementele sale originare, și doar atât. Și probabil tocmai asta a generat posibilități imprevizibile de a întâlni personalități din lumea ebraică, musulmană, budistă, protestantă și ortodoxă, de la Statele Unite până la Rusia, într-un entuziasm care îmbrățișează și valorizează tot ceea ce continuă să fie adevărat, frumos și bun în oricine trăiește o apartenență».
Rațiunea înainte de toate
Și așa s-a întâmplat și încă se întâmplă. Don Giussani își începe activitatea de „educator către creștinism” în 1954, când ajunge, ca profesor de religie, într-un liceu de stat, liceul Berchet din Milano, fiindu-i «inima foarte plină de gândul că Cristos este totul pentru viața omului». Îi uimește pe elevi cu propunerea sa ce se adresează mai ales rațiunii și libertății, cu invitația sa la întâlnire cu frumusețea – cu muzica, poezia, natura – și cu abilitatea sa de a atinge profunzimea inimii umane, exigențele fundamentale care o constituie.
O metodă de a judeca
Giussani sintetizează cu următoarele cuvinte conținutul și scopul încercării sale: «Chiar de la prima oră predată am spus mereu: „Nu sunt aici pentru ca voi să vă însușiți ideile mele, ci pentru a vă învăța o metodă adevărată de a judeca lucrurile pe care vi le voi spune. Și lucrurile pe care eu vi le voi spune provin dintr-o experiență care este rezultatul unui lung trecut: două mii de ani”. Respectarea acestei metode a caracterizat încă de la început râvna noastră educativă, indicându-i cu claritate scopul: a arăta pertinența credinței în raport cu nevoile vieții. Prin formarea mea, mai întâi în familie, apoi în seminar și, ulterior, prin meditație, am devenit profund convins că o credință care nu putea fi reperată în experiența prezentă, confirmată de ea, capabilă să răspundă nevoilor ei, nu putea fi o credință în măsură să reziste într-o lume în care toul, totul spunea și spune contrariul. (...) A arăta pertinența credinței în raport cu nevoile vieții, deci – acest „deci” e important pentru mine – a demonstra raționalitatea credinței implică un concept precis de raționalitate. A spune că credința exaltă raționalitatea, înseamnă a susține că aceasta corespunde nevoilor fundamentale și originare ale inimii fiecărui om» (L. Giussani, Riscul educativ, Corint, București 2005, p. 8)
“Nu sunt aici pentru ca voi să vă însușiți ideile mele, ci pentru a vă învăța o metodă adevărată de a judeca lucrurile pe care vi le voi spune. Și lucrurile pe care eu vi le voi spune provin dintr-o experiență care este rezultatul unui lung trecut: două mii de ani”
Factori educativi
Metoda educativă a lui don Giussani poate fi sintetizată în cinci factori:
- Evenimentul unei întâlniri: cel care întâlnește Mișcarea dă peste o experiență ce poate fi atribuită credinței transmise de secole în Biserica catolică. Întâlnirea cu evenimentul care o comunică dă naștere unei experiențe și unei corespondențe umane neînchipuite, de neînchipuit.
- Fidelitatea față de tradiție: pentru a educa trebuie propus trecutul în mod adecvat. Fără cunoașterea trecutului tânărul nu are niciun punct de referință cu care să se compare.
- Autoritatea: trecutul le poate fi propus tinerilor doar dacă este prezentat în cadrul unei trăiri prezente care subliniază corespondența acestuia cu exigențele ultime ale inimii. Această datorie este îndeplinită de autoritate: persoane care, în mod conștient, trăiesc și propun tradiția explicând de ce.
- Educația spre critică și verificare personală: propunerea astfel concepută trebuie să fie mai apoi verificată în mod personal, adică să fie comparată cu propriile exigențe și evidențe ultime. Doar așa, în impactul cu mediul și cu întreaga realitate, nu suntem alienați și asimilați de cultura dominantă.
- Riscul, necesar libertății: compararea cu lumea îl expune pe tânăr riscului de a adopta alegeri sau orientări diferite de cele indicate de către educator. Acest risc este inevitabil și necesar, astfel încât personalitatea să se maturizeze cu adevărat și libertatea să fie pusă în joc în toată puterea ei.
Nouăzeci de țări
În jurul lui don Giussani ia naștere o comunitate de tineri care folosește numele existent deja, de Gioventù studentesca (Tinerii liceeni). Numele actual, Comunione e Liberazione (Comuniune și Eliberare) (CL), apare pentru prima dată în anul 1969. El sintetizează convingerea că evenimentul creștin, trăit în comuniune, este baza eliberării autentice a omului. În anii ’70 Mișcarea se răspândește în numeroase universități, școli și în rândul adulților, mai ales în Italia, dar prezența sa nu lipsește nici în străinătate, începând cu „misiunea” istorică a primilor giesini în Brazilia, care începuse deja în deceniul anterior.
În anii ’80 și ’90, și datorită invitației adresate Mișcării de către Ioan Paul al II-lea de a «duce în toată lumea adevărul, frumusețea și pacea care pot fi întâlnite în Cristos Mântuitorul», se dezvoltă numeroase comunități, de la Kazakstan la Statele Unite, de la Uganda la Irlanda.
Actualmente CL este prezentă în aproximativ nouăzeci de țări pe toate continentele. Don Giussani moare în anul 2005. De atunci, conducerea Mișcării este asigurată de don Julián Carrón, pe care chiar Giussani îl indicase ca succesor. Odată cu demisia lui Carrón, din 27 noiembrie 2021 Davide Prosperi este președintele Fraternității CL.
Școala de comunitate
Instrumentul de „educație” fundamental al membrilor Mișcării este Școala de comunitate, care constă în citirea și meditarea personală a unui text, după care urmează întâlniri la nivel comunitar care au loc în grupuri mici sau mari, în contextul vieții publice sau acasă.
Metoda este o continuă confruntare dintre propunerea creștină și viață, pentru a verifica astfel în mod constant – în lumina experienței – capacitatea propunerii creștine de a răspunde la exigențele omului în fiecare aspect al realității.
În ulimii ani comunitățile din Italia și din străinătate pot urmări prin conexiune audio/video Școala de comunitate condusă în fiecare lună de don Carrón: această posibilitate – și notițele care sunt disponibile pentru toți și în toată lumea – oferă o ocazie prețioasă de învățare a metodei acestui parcurs de educație și aprofundare.
O structură simplă
Mișcarea este o propunere de viață și pentru viață. Dincolo de Școala de comunitate, există diferite gesturi și instrumente care țintesc educația personală și comunitară: reluarea Magisterului papal, rugăciunea și lectura biblică, exercițiile spirituale, cântecele, pelerinajele și Via Crucis în Postul Mare, implicarea în gesturi de caritate, întâlniri cu experiențe artistice, „afișele” de Crăciun și de Paști, fondul comun, vacanțe comunitare.
Toate acestea au loc prin participarea liberă a persoanelor («am mizat totul pe libertate», afirma adesea don Giussani), nu se prevede niciun fel de adeziune formală.
Acest aspect se reflectă și în organizarea Mișcării, foarte simplă și succintă. Un Consiliu de Conducere – cam douăzeci de persoane – îl sprijină pe don Carrón în conducerea centrală, în timp ce, la nivel teritorial sau în funcție de mediu, există „diaconia” (un termen care provine din creștinismul primelor secole), alcătuită din câteva persoane implicate ca punct de referință pentru comunitate, în mod complet gratuit. Periodic, don Carrón conduce „Adunările responsabililor”, pe diferitele continente, și o întâlnire internațională anuală. Alături de siteul internet tradus în patru limbi și numeroase variante de siteuri naționale, Tracce, revista oficială a Mișcării, publicată pe suport de hârtie și în variantă web în diferite limbi și formate, este instrumentul fundamental care povestește viața Mișcării și prezența ei în lume.
Pentru propria vocație
Experiența creștină ne face să fim conștienți că fiecare dintre noi este pe lume datorită unei „chemări”, fiecare dintre noi are o misiune, o vocație care se dezvăluie clar în circumstanțele existenței și în evenimentele care o marchează. Așa, din carisma lui don Giussani s-au născut, în timp, diferite forme asociative, care au scopul de a susține adultul creștin în diferitele împrejurări ale vocației sale personale: laici, consacrați și consacrate, preoți diecezani și preoți în misiune.
Dintre toate aceste forme, cea mai răspândită este Fraternitatea Comunione e Liberazione, recunoscută de Biserică în anul 1982 ca mediu în care cei înscriși se angajează să trăiască credința ca drum către sfințenie, după metoda transmisă de don Giussani. Se poate spune că Fraternitatea, care prevede înscrierea formală și aderarea la statut, este modul prin care adultul, în mod individual, își afirmă propria responsabilitate și propriul angajament în viața Mișcării.
În Fraternitate sunt actualmente înscrise circa 60.000 de persoane din întreaga lume.
O contribuție pentru orașul tuturor
Mulți or fi auzit vorbindu-se despre Meetingul de la Rimini sau despre Banca Alimentară. Este vorba despre inițiative create de membrii Mișcării. Și sunt doar două exemple dintr-o creativitate socială surprinzătoare care a însoțit dintotdeauna istoria CL. Dar, trebuie să ne fie limpede că, așa numitele „opere ale CL” sunt, de fapt, opere ale „cielinilor”, în sensul că sunt rodul inițiativei libere și autonome a persoanelor, la nivel individual sau de grup. Ce înseamnă asta? Unicul scop al Comunione e Liberazione este să mărturisească în ce fel evenimentul creștin este răspunsul cel mai adevărat la exigențele umane, și, de aceasta, cel educat la credință se simte îndemnat spre o responsabilitate, spre un angajament civic. Aceasta este originea multor activități din orice domeniu, a activităților care, uneori, au ajuns la dimensiuni foarte importante, așa cum demonstrează cei peste 100.000 de voluntari care, în fiecare an, participă la „Colectă” (strângere de alimente pentru săraci, colectă organizată în supermarketuri de către Banca Alimentară) sau cum arată prestigiul internațional al Meetingului de la Rimini. Este rodul pasiunii adultului creștin care poate lucra în orice mediu al vieții sociale, care își aduce cu entuziasm propria contribuție la orașul tuturor: în domeniul cultural, în domeniul instrucției, în situații de nevoi, în susținerea tinerilor și a familiilor, în antreprenoriatul economic, în chestiunile administrative și politice.
