Papii și CL
Paul al VI-lea
«Curaj, aceasta e calea cea dreaptă: continuați tot așa!» (Alberto Savorana, Vita di don Giussani, 2013): Giussani își va aminti mereu, cu emoție și recunoștință, cuvintele cu care Paul al VI-lea l-a încurajat în acea duminică a Floriilor din 1975, într-o discuție privată, după o întâlnire cu tinerii în Piața Sfântul Petru. O relație care începuse atunci când Montini era arhiepiscop la Milano și Giussani începuse să lucreze la școală. (Cfr. Marta Busani, Gioventù Studentesca, 2016)
«Curaj, aceasta e calea cea dreaptă: continuați tot așa!»
Ioan Paul al II-lea
Don Giussani este primit pentru prima dată în audiență privată în data de 18 ianuarie 1979, la trei luni de la alegerea lui Wojtyła. După întâlnirea cu Papa le scrie o scrisoare tuturor grupurilor CL: «Dragii mei prieteni, să îl slujim pe acest om, să îl slujim pe Cristos în acest mare om cu toată existența noastră».
În anul 1982 Ioan Paul al II-lea vizitează Meetingul de la Rimini, lăsând un mesaj și o misiune pentru tot poporul CL: «E necesar ca privirea să se îndrepte către arteficele salvării noastre” pentru a genera o civilizație care să se nască din adevăr și din iubire. Civilizația iubirii! Pentru a nu cădea în agonie, pentru a nu ne stinge de tot în egoismul nestăvilit, în insensibilitatea oarbă față de durerea celorlalți. Frați și surori, construiți această civilizație fără să obosiți niciodată! Este sarcina pe care v-o încredințez azi. Munciți pentru asta, rugați-vă pentru asta, suferiți pentru asta!».
Au fost numeroase ocaziile de întâlnire personală și colectivă, în cei aproape douăzeci și șapte de ani de pontificat al lui Ioan Paul al II-lea. Printre acestea, în mod cert, se distinge audiența din 1984 de la Vatican, când Papa i-a încredințat Mișcării mandatul misionar «Mergeți în toată lumea pentru a duce adevărul, frumusețea și pacea, care pot fi întâlnite în Cristos Mântuitorul». Acele cuvinte i-au încurajat pe mulți cielini să caute sau să accepte ocazii de studiu și de muncă în afara granițelor Italiei, tocmai pentru a împlini acea invitație atât de autoritară și de binevoitoare.
«Mergeți în toată lumea pentru a duce adevărul, frumusețea și pacea, care pot fi întâlnite în Cristos Mântuitorul»
Un alt moment de-o emoție extraordinară a fost ziua de 30 mai 1998 când, la Vigilia cu Mișcările și cu noile comunități, don Giussani, alături de alți fondatori, își rostește mărturia. La încheierea discursului, imaginea întâlnirii dintre cei doi oameni rămâne ca o icoană a vremurilor noastre – don Giussani fiind deja marcat de boală –.
Și, în cele din urmă, un schimb epistolar, între anii 2002 și 2004. Cu ocazia împlinirii a douăzeci de ani de la recunoașterea Fraternității, Papa îi scrie lui don Giussani: «Mișcarea a dorit și dorește să indice nu o cale, ci calea pentru a ajunge la rezolvarea acestei drame existențiale [a omului]». Doi ani după, cu ocazia a cincizeci de ani de istorie a Mișcării, don Giussani îi scrie Papei: «Nu doar că nu am intenționat niciodată să „întemeiez” nimic, dar consider că genialitatea mișcării pe care am văzut-o luând naștere este aceea de a fi sesizat [...] pasiunea faptului creștin ca atare, cu elementele sale originare, și doar atât». În răspunsul dat, Ioan Paul al II-lea spune: «Tocmai în aceasta constă intuiția pedagogică originală a Mișcării voastre: adică repropune, într-un mod fascinant și în sintonie cu cultura contemporană, evenimentul creștin, perceput ca sursă de noi valori, capabile să călăuzească întreaga existență [...] Această experiență de credință generează o privire nouă asupra realității, o responsabilitate și o creativitate care au legătură cu fiecare context al existenței: de la activitatea profesională la relațiile de familie, de la implicarea socială la însuflețirea mediului cultural și politic».
«Această experiență de credință generează o privire nouă asupra realității, o responsabilitate și o creativitate care au legătură cu fiecare context al existenței»
Benedict al XVI-lea
O legătură de prietenie adevărată și curată, cea a lui don Giussani și cardinalul Ratzinger, cultivată pentru cel puțin două decenii, se află la baza raportului dintre Mișcare și Benedict al XVI-lea.
Primind Mișcarea, în martie 2007, papa Benedict afirmă: «Primul meu gând se îndreaptă către monseniorul Luigi Giussani, de care mă leagă multe amintiri și care îmi devenise un prieten adevărat». Câteva luni după, mulți membri ai CL participă la un Angelus, în data de 20 ianuarie 2008, ca semn de comuniune cu papa Ratzinger care, din cauza unor polemici aprinse, renunțase să mai participe la inaugurarea anului academic din cadrul Universității La Sapienza din Roma. O altă ocazie specială va fi 16 mai 2010 când, 35.000 de oameni ai Mișcării vor merge în piața Sfântul Petru pentru a se ruga Regina Coeli, într-un moment în care Biserica suferea atacuri violente.
Fiecare întâlnire și audiență privată cu papa Ratzinger au fost urmate de scrisorile lui don Carrón către Fraternitate.
Un semn de apropiere deosebită a fost alegerea lui Benedict al XVI-lea de a avea alături de el, ca ajutor zilnic, patru Memores Domini. Una dintre ele, Manuela Camagni, a decedat într-un accident, în data de 24 noiembrie 2010. Acesta este un fragment din mesajul papei Ratzinger cu ocazia înmormântării: «Dacă noi ne aducem aminte de Domnul este pentru că El, înaintea noastră, își amintește de noi. Noi suntem memores Domini pentru că El este Memor nostri, își amintește de noi cu iubirea unui Părinte, a unui Frate, a unui Prieten, chiar și în momentul morții. Cu toate că uneori poate părea că în acea clipă El ar fi absent, că uită de noi, de fapt noi suntem mereu prezenți pentru El, suntem în inima lui. Oriunde am cădea, cădem în mâinile lui. Chiar acolo, unde nimeni nu ne poate însoți, ne așteaptă Dumnezeu: Viața noastră».
«Noi suntem memores Domini pentru că El este Memor nostri, își amintește de noi cu iubirea unui Părinte, a unui Frate, a unui Prieten, chiar și în momentul morții».
Francisc
«Îi sunt recunoscător lui don Giussani din mai multe motive. Primul, mai personal, este binele pe care acest om mi l-a făcut mie și vieții mele de preot, prin lectura cărților sale și a articolelor sale. Celălalt motiv este acela că gândirea lui este profund umană și ajunge până la cea mai intimă dorință a omului. Voi știți cât de importantă era pentru don Giussani experiența întâlnirii: întâlnirea nu cu o idee, ci cu o Persoană, cu Isus Cristos. Așa a educat el către libertate, călăuzind spre întâlnirea cu Cristos, pentru că Cristos ne dă adevărata libertate».
Așa începea papa Francisc discursul său, adresat celor 80.000 care s-au strâns în piața Sfântul Pentru, din 47 de țări, în data de 7 martie 2015, cu ocazia primei audiențe acordate întregii Mișcări cu prilejul aniversării nașterii CL și a comemorării a 10 ani de la moartea lui don Giussani.
«Sensul religios nu este o carte cu întrebuințare exclusivă de către cei care fac parte din Mișcare; nici nu este doar pentru creștini sau pentru credincioși, este o carte pentru toți oamenii care își iau în serios propria umanitate».
Don Giussani și Jorge Mario Bergoglio nu s-au cunoscut niciodată personal, dar viitorul Papă cunoștea bine carisma și gândirea lui Giussani și, pe vremea când era arhiepiscop de Buenos Aires, a prezentat câteva cărți, printre care Sensul religios și L’Attrattiva Gesù (Atractiva Isus).
Don Carrón a fost primit în audiență privată de către papa Francisc în data de 11 octombrie 2013 și 14 aprilie 2016. După ultima întâlnire i-a scris Fraternității astfel: «Cred că nimic nu ne poate ajuta mai mult ca tensiunea constantă de a ne identifica cu mărturia pe care papa Francisc ne-o oferă zilnic».
În data de 30 noiembrie 2016, Sfântul Părinte îi trimite conducătorului CL o scrisoare semnată în original, ca să-i mulțumeasacă întregii mișcări pentru ofertele adunate în timpul pelerinajelor cu ocazia Anului Sfânt al Milostivirii. «Sărăcia este necesară pentru că descrie ceea ce avem cu adevărat în inimă: nevoia de El». Mai scrie Francisc: «De aceea mergem la săraci, nu pentru că știm deja că săracul este Isus, ci pentru ca să redescoperim că acel sărac este Isus. (...) Nu încetez să invoc harul unei Biserici sărace și pentru săraci. Nu este un program liberal, ci un program radical pentru că înseamnă o revenire la origini. (...) Este revoluția tandreței și a iubirii».
În data de 2 februarie 2018 don Julián Carrón e primit din nou de papa Francisc în audiență privată, în timpul căreia subiectul tinerilor a fost în centrul discuției celor doi: «Ne-a încurajat să continuăm cu angajamentul nostru, fiindcă el îl consideră foarte important în acest moment deosebit în care tinerii trăiesc într-o „societate lichidă”, astfel încât să poată găsi niște puncte de referință care să-i însoțească în drumul lor».
2022. Papa Francisc acordă pentru data de 15 octombrie, ziua nașterii fondatorului, o Audiență întregii Mișcări cu ocazia Centenarului.