A trăi Mișcarea

Viața Mișcării este simplă și liberă. Comunități mari și mici apar în mod spontan în mediile în care se desfășoară viața de zi cu zi (școală, serviciu, cartiere) și se adună de peste tot pentru a se vedea și pentru a împărtăși momente și gesturi zilnice. Nu sunt prevăzute legitimații și nici alte formalități. Oricine poate adera la numeroasele propuneri care invită la aprofundarea personală și comunitară a credinței, înainte de toate prin rugăciune, cu participarea la sacramente, rugăciunea Angelus și Liturgia orelor. În cursul anului „social” au o însemnătate deosebită „Ziua de început de an”, Exercițiile Spirituale și celebrarea zilelor Tridumului Pascal.

Gesturi fundamentale
În centrul a toate se află Școala de comunitate, bazată pe textul-îndrumător care este indicat în fiecare an: pe Școala de comunitate se bazează drumul unitar al întregii Mișcări în lume.
Mai sunt alte două gesturi considerate fundamentale:

• Caritativa: dedicarea unui timp anume pentru a-i servi pe cei aflați în nevoie. Sunt foarte numeroase activitățile care sunt propuse, în care se implică zeci de mii de persoane, în mod constant, în întreaga lume: asistarea persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor, activități de tip after-school pentru copiii imigrați, sprijin pentru familiile sărace, inițiative de solidaritate internațională ... O experiență de viață care este și o experiență de educație către „legea” cea mai importantă a existenței: gratuitatea, caritatea. Astfel, mulți, în multe țări au creat în mod spontan opere sociale stabile și structurate.
  
• Fondul comun: este vorba de o contribuție economică personală, al cărei scop este construirea unei opere comune, care este Mișcarea, susținându-i activitățile de caritate, misiune, cultură. Fiecare participă contribuind lunar cu o sumă stabilită în mod complet autonom și discret (la începutul istoriei Mișcării era definită ca „zeciuială”). Nu este relevantă suma cu care cineva contribuie, ci seriozitatea cu care rămâne fidel angajamentului luat în mod liber.

Mersul împreună
Pelerinajul este un simbol al vieții creștine pe care comunitățile îl trăiesc cu o intensitate deosebită. Destinațiile sunt cele propuse de tradiție: Lourdes, Czestochowa precum și alte sanctuare răspândite pe diferitele continente. În Italia a dobândit o mare importanță, și nu doar pentru Mișcare, pelerinajul nocturn, ce are loc în fiecare an, de la Macerata la Loreto: s-a născut ca semn de mulțumire a unui grup de studenți din regiunea Marche, și azi depășește 100.000 de participanți. În octombrie 2016 toate comunitățile CL din lume au mers în pelerinaj pentru a celebra anul Milostivirii. Un alt gest foarte răspândit este Via Crucis, procesiunea tradițională din Vinerea Mare pe care don Giussani a dorit s-o repropună tinerilor chiar din primele vremuri ale GS: azi, la fel ca atunci, este un moment esențial al celebrărilor din Săptămâna Sfântă. Printre cele mai semnificative este Via Crucis care, din 1996, traversează podul Brooklyn, la New York.

Dorința de frumos
Iubirea față de expresia culturală și artistică este una dintre caracteristicile Mișcării. «Don Giussani a crescut într-o casă săracă în pâine, dar bogată în muzică, și așa, de la început, a fost atins, chiar rănit de dorința de frumusețe» a amintit cardinalul Ratzinger la înmormântarea preotului. Și, într-adevăr, cântecul și muzica sunt o constantă în experiența CL, așa cum sunt literatura și artele vizuale (de aici colecțiile de cd-uri și texte îngrijite chiar de către don Giussani și apoi, câțiva ani de-a rândul, de către don Carrón). De exemplu, Exercițiile spirituale ale Fraternității au fost introduse întotdeauna de fragmente muzicale compuse de mari clasici europeni și de proiecțiile unor opere de artă. Un alt exemplu este „cartea lunii”, un text ales dintre capodoperele care prezintă o mărturie creștină de mare valoare și care este propus pentru atenția tuturor. Aceeași dorință de frumusețe tinde să confere formă momentelor precum întâlniri, adunări, liturghii, momente de cateheză, dar și unor momente mai conviviale (inițiativele care propun zile de studiu în rândul studenților sunt multe) cum sunt vacanțele comunitare, trăite pe grupe de vârstă și după proximitatea geografică, fiind o ocazie educativă și misionară. O particularitate: în majoritatea cazurilor vacanțele sunt organizate în localități montane, acolo unde «frumusețea impunătoare a naturii favorizează reîmprospătarea întrebării despre existență, despre bunătatea realității». Sunt cuvintele lui don Giussani care scot la lumină experiența trăită de fiecare om în fața spectacolului crestelor care se înalță spre cer.

«Frumusețea impunătoare a naturii favorizează reîmprospătarea întrebării despre existență, despre bunătatea realității» (don Giussani)

Mediile în care e prezentă
Grupurile, care se organizează în funcție de vârstă sau de context social, poartă diferite denumiri care le arată specificul:

• Gioventù Studentesca (Tinerii liceeni) (GS) îi vizează, ca la începuturi, pe tinerii de liceu
• CLU, CLE, CLL sunt siglele adoptate pentru lumea universitară, a educației (dascăli) și a celor care lucrează