Dimensiuni ale experienței creștine

Cultură, caritate și misiune sunt dimensiunile caracteristice experienței creștinului. Cu alte cuvinte, aceasta dezvăluie și exprimă o concepție de viață, recunoaște și împlinește legea supremă a existenței care este iubirea, deschide spre relația cu toți oamenii. Este o experiență concretă, articulată prin gesturi trăite, și este o experiență integrală: are legătură cu toate aspectele vieții, inclusiv cu acțiunea socială și politică. Și tocmai experiența este cea care oferă oportunitatea de a verifica promisiunea credinței: o viață mai deschisă, mai împlinită, mai sigură. Se poate trăi așa? este întrebarea-provocare ce constituie titlul unuia dintre volumele cele mai populare ale lui don Giussani.

Prezența culturală
«Cântăriți tot și rețineți ce este bun»: don Giussani vedea în cuvintele sfântului Paul o sinteză genială a semnificației culturii trăite ca o continuă și neobosită căutare a adevărului, a frumuseții, a bunătății. Este rațiunea datorită căreia multe pesoane din Mișcare se implică în mod obișnuit în acțiuni culturale în contextul vieții de zi cu zi: orașe și sate, universități, școli, parohii. Uneori creează evenimente de o popularitate extraordinară cum este Meetingul de la Rimini, o dată pe an și care, în ultimii ani, a fost replicat în circa doisprezece țări (New York Encounter, Encuentro Madrid, Rhein Meeting, Encuentro Santiago de Chile, Meeting Lisboa, London Encounter, pentru a cita doar câteva). Este foarte înrădăcinată și realitatea centrelor culturale (peste 200 doar în Italia, grupate sub umbrela Aic; în Statele Unite este rețeaua Crossroads).O panoramă care se îmbogățește cu edituri și reviste, expoziții de artă, schimburi internaționale. De o importanță deosebită este Fondazione per la sussidiarietà (Fundația pentru subsidiaritate), un centru de studii și cercetare cu bătaie lungă ce abordează subiectele vieții sociale.
Din dimensiunea culturală descinde, în mod natural, dimensiunea prezenței în „polis”. Cu diferite ocazii, intervenind pe marginea marilor teme de actualitate, de la Europa la terorism și la criza economică, Mișcarea își exprimă participarea, prin documente și judecăți de valoare care se nasc din experiența creștină. Totodată Mișcarea îi încurajează pe cei care vor să își asume în mod direct responsabilitatea în acțiuni politice, dar fără să intre niciodată în detalii legate de alegeri și fără să delege niciun fel de reprezentant.

Legea împărtășirii cu ceilalți
Scrie don Giussani în Sensul caritativei:
«Când există ceva frumos în noi, ne simţim determinați să le comunicăm asta și celorlalţi. Când îi vedem pe alţii, care sunt într-o situație mai rea decât a noastră, ne simţim îndemnați să îi ajutăm cu ceva de-al nostru. Această exigenţă este atât de originară, atât de naturală, încât există în noi încă dinainte de a fi conştienţi de ea şi noi o numim, pe bună dreptate, lege a existenţei. Adică legea supremă a fiinţei noastre ne cere să împărtăşim fiinţa cu ceilalţi şi să punem la comun eul nostru. Sensul întreg al cuvântului „caritate” mi-l pot explica atunci când mă gândesc la Fiul lui Dumnezeu care, iubindu-ne, nu ne-a trimis bogăţiile sale, cum ar fi putut face, revoluţionând situaţia în care ne aflăm, ci pur şi simplu a luat chipul unuia ca noi, un amărât, a „împărtăşit” nimicul nostru».
Din acest mod de a vedea lucrurile ia naștere „caritativa”, unul dintre punctele cardinale ale abordării educative a Mișcării.
Primii giesini mergeau într-o zonă de la periferia orașului Milano, numită Bassa, pentru a sta cu copiii proveniți din familii aflate în pragul mizeriei. Azi, formele pe care le ia caritativa sunt dintre cele mai diverse: asistarea vârstnicilor și a persoanelor cu dizabilități, itinerarii școlare pentru copiii și tinerii imigrați, ajutor în procesul de căutare a unui loc de muncă, strângerea și distribuirea de alimente familiilor nevoiașe …

«Cântăriți tot și rețineți ce este bun» (Sfântul Paul)

Mărturie zilnică
Chiar de la începuturile GS, tinerii erau educați spre misiune chiar și prin atenția față de misionari aflați în locuri mai îndepărtate și cu situații grele. De-a lungul anilor, CL a colaborat la acțiunea misionară a unor personalități importante, a unor instituții și ordine religioase. În anul 1962 își are începuturile o acțiune misionară susținută complet și în mod responsabil (poate pentru prima dată în istoria Bisericii) de către elevi – primii giesini – la Belo Horizonte, în Brazilia. Această experiență, pe lângă faptul că a aruncat primele semințe ale prezenței Mișcării în America Latină, a arătat că nu există distincție între prezența de zi cu zi în școli sau în locurile de muncă și vestea creștină dusă de mulți misionari pe meleaguri cu situații grele de viață ca Africa, Asia sau America: e aceeași misiune universală a Bisericii. Prezența în propriul context de viață, prezență la care recheamă Mișcarea, e înțeleasă mai degrabă ca oferire a propriei munci lui Cristos, decât ca o capacitate de inițiativă sau de strategie comunicativă. CL privește misiunea ca serviciu adus Bisericii și ca mărturie în viața de fiecare zi, oriunde te-ai afla.

Persoane și opere
Unicul scop al CL este acela de a mărturisi modul în care evenimentul creștin este răspunsul cel mai adevărat la exigențele umane și de a educa persoanele astfel încât să verifice în viața lor propria credință, credință care nu e concepută ca fiind ceva „pe lângă” concretețea îndatoririlor zilnice, a alegerilor, a proiectelor, ci este inerentă și corespunzătoare acestora. Această conștiință generează pasiunea de a munci în mod constructiv în fiecare mediu al realității și al vieții sociale. În virtutea acestora, în mod cu totul și cu totul liber, mulți membri ai Mișcării s-au dedicat realizării de inițiative, structuri și opere în cele mai diferite medii, în mod individual sau asociindu-se între ei și cu alții. În unele cazuri acestea au atins dimensiuni semnificative, cum este Meetingul de la Rimini. Acesta a luat naștere în anul 1980 și a crescut cu fiecare an până la a avea, în zilele noastre, sute de mii de vizitatori. Tot din acea perioadă sunt Mișcarea Populară, care intenționa să reînnoiască cultura politică a catolicilor italieni reorganizând și motivând din nou angajamentul acestora, și publicația săptămânală Il Sabato care, susținut fiind de intelectuali precum Giovanni Testori, a avut un rol foarte important în dezbaterile publice (ambele fiind experiențe ce s-au încheiat în 1993). Tot în acei ani ia naștere AVSI, organizația nonguvernamentală care este prezentă azi în zeci de țări cu proiecte în situații de urgență umanitară, proiecte de cooperare și dezvoltare; la fel și Banca Alimentară (urmată în anii următori de organizații similare în diferite țări ale Europei și ale Americii Latine, precum și de alte „Bănci” în diferite sectoare), în care peste 100.000 de voluntari se implică în fiecare an cu ocazia „Colectei” din noiembrie. E imposibil să înșirăm aici fundațiile din domeniul educației sau al asistenței, comunitățile terapeutice, organizațiile de recuperare și integrare a tinerilor dificili, cooperativele de muncă din închisori, școlile care au fost create toate, de-a lungul deceniilor, în fiecare parte a Italiei și în multe țări unde există comunități ale Mișcării (și care implică multe persoane care nu aparțin CL). O efervescență înflăcărată de activități animate de dorința de a contribui ca creștini la binele tuturor. Multe au ca punct de referință Compagnia delle Opere, născută în anul 1986, o rețea de entități profit și non-profit care are scopul de a valoriza antreprenoriatul și solidaritatea după direcția Doctrinei sociale a Bisericii. Toate acestea sunt rodul responsabilității personale, responsabilitate asumată în mod total liber și autonom. În operele create de cielini, Mișcarea nu are niciun rol de control și nici de gestiune. Există un singur caz în care se întâmplă asta, și anume Fundația Sacro Cuore din Milano, o instituție școlară (de la învățământul preșcolar până la clase de liceu), pe care a dorit-o don Giussani ca exemplu al unui parcurs creștin de formare.