Vizita Papei în România a fost un moment istoric și foarte intens, deoarece în trei zile a dorit să viziteze toate cele trei mari regiuni ale țării, pentru a putea întâlni cât mai multă lume. Pornind de la titlul vizitei – „Să mergem împreună” – tot parcursul a fost definit de cuvântul «unitate». Așa cum a spus prietenul meu, Iulian, după aceste zile: «Datorită lui Francisc am experimentat nu doar faptul de a accepta diferențele dintre noi, în comunitate, între ortodocși, romano-catolici, greco-catolici, români, maghiari ... Dar, pentru prima dată, am început să iubesc această diversitate, pentru că o recunosc ca fiind un mare bine pentru mine».
Contextul românesc e foarte complex, cu multe situații care chiar favorizează dezbinarea. Dar prezența lui Francisc a fost atât de impunătoare, încât a schimbat privirea pe care o avem unii față de ceilalți: «Mă uit în jur», spunea o altă prietenă, Tina, «și nimeni din jurul meu nu mi se pare străin, ci unit cu mine de marea prezență a lui Isus».

Papa a ajuns la București, unde a fost primit în mod cordial de către Președintele Republicii, Klaus Werner Iohannis, care apoi l-a și însoțit în numeroasele deplasări din aceste zile. Printre întâlnirile principale, cea cu Sinodul Bisericii ortodoxe române și apoi rugăciunea ecumenică Tatăl Nostru, în italiană și română, împreună cu Patriarhul Daniel. Francisc a saluat credincioșii adunați în noua Catedrală națională ortodoxă, spunând: «Cristos a înviat!», Cristos a înviat!, salutul perioadei pascale. Și apoi a folosit o imagine foarte frumoasă pentru a descrie unitatea de facto dintre ortodocși și catolici: apostolul Andrei este sfântul protector al românilor, pentru că a adus credința pe aceste meleaguri, iar Papa este succesorul lui Petru, fratele lui Andrei, deci în rugăciune, adică în fața Tatălui, «tatăl meu și tatăl vostru devine tatăl nostru».
În piață și de-a lungul străzilor capitalei s-au adunat mai mult de 150 de mii de oameni, atât de bucuroși să-l poată vedea personal la noi acasă. Cum spunea prietenul meu, Adrian: «Să stai la coadă în plin soare ca să intri în piață sau să asculți Ave Maria în plină ploaie torențială cu ultimii rămași ... Pentru mine a însemnat să mă las îmbrățișat de privirea sa de tată».



A doua zi, Francisc a ajuns la Șumuleu-Ciuc. A celebrat liturghia la Sanctuarul marian din Șumuleu-Ciuc, destinație a unuia dintre cele mai mari pelerinaje din Europa, cu peste 100 de mii de participanți: «Acest pelerinaj anual aparține moștenirii Transilvaniei», a spus, «dar aduce cinstire tradițiilor românești și ungurești deopotrivă; participă la el și credincioși de alte confesiuni și este simbolul dialogului, al unității și al fraternității; un apel la a recupera mărturiile
de credință devenită viață și de viață devenită speranță». A înțeles că în această regiune există multe elemente de dezbinare, datorită diversității culturale și sociale, și ne-a rechemat la unicul lucru care ne unește cu adevărat, care este credința în Domnul, fără a elimina diversitatea, ci privind spre ceea ce ne unește: «A peregrina înseamnă a ne simți chemați și îndemnați să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile și actualele resentimente și difidențe în noi oportunități de comuniune; înseamnă a ne dezancora din siguranțele și comoditățile noastre în căutarea unui pământ nou pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască... Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a țese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Mamă, învață-ne să trasăm împreună viitorul!».

După-masa a mers la Iași, orașul cel mai important din Moldova - inima catolică a României, a cărei prime dieceze a fost fondată în anul 1227 - unde a întâlnit tinerii și familiile și unde a fost așteptat de 150 de mii de oameni. El le-a amintit tuturor că tocmai din aceste zone au plecat foarte mulți în Europa pentru a căuta un loc de muncă, deoarece condițiile nu permit o viață demnă, dar a subliniat importanța de a păstra rădăcinile și de a nu ne îndepărta unii de alții: «Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne „conectează”, ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Şi această reţea constituie rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți ... Noi aparținem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești». La sfârșit, a citat o poveste a unui eremit român, care spunea că sfârșitul lumii va veni «când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin!».



Ultima zi a fost punctul culminant al călătoriei, la Blaj, în centrul Transilvaniei, unde, în cadrul liturghiei celebrate în rit greco-catolic, urmărită de aproape 100 de mii de oameni pe Câmpia Libertății, a declarat fericiți 7 episcopi greco-catolici (Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frenţiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și cardinalul Iuliu Hossu), morți martiri în timpul regimului comunist pentru că nu au renunțat la credința catolică. Pentru tot ceea ce a suferit Biserica greco-catolică în timpul regimului, prezența Papei a fost percepută ca o mângâiere, care nu elimină răul, ci deschide o cale spre vindecare, într-o îmbrățișare: «Acești Păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivire». Și a încheiat predica spunând: «Să fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să prevaleze fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, incrementând fraternitatea de sânge, care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați în decursul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari». O rechemare pentru fiecare dintre noi, să nu ne descurajăm în fața greutăților vieții, ci să fim cerți privind exemplul unor oameni ca noi și care, avându-l doar pe Cristos, au găsit puterea de a merge spre împlinire, spre întâlnirea veșnică cu Cristos.



Fiecare discurs al Papei a fost primit ca și cum l-am fi așteptat dintotdeauna. M-a impresionat participarea multor familii de tineri cu copii și a persoanelor vârstnice, toți uniți în așteptarea unui om care este semnul cel mai real și concret al prezenței lui Cristos în istorie. M-a mișcat mărturia doamnei Doina, soția unui preot greco-catolic care a făcut închisoare (Tertulian Langa), care, la 94 de ani cu toată fragilitatea situației sale, a dorit să fie prezentă la întâlnirea cu Francisc, fiindcă acolo se afla totul pentru care soțul ei își dăduse viața.

Ultima etapă a călătoriei a fost comunitatea de romi de la Blaj, unde într-un mod total surprinzător, Papa a cerut iertare: «Cer iertare, în numele Bisericii, Domnului şi vouă pentru momentele când, în decursul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greşită, cu privirea lui Cain şi nu cu cea a lui Abel, şi nu am ştiut să vă recunoaştem, să vă preţuim şi să vă apărăm în specificitatea voastră». Ziariștii care au relatat vizita au fost foarte surprinși văzând atât de multe persoane, peste tot, mișcate datorită unei prezențe care aduce speranță.