Dragi prieteni,

Având în vedere că se apropie audiența pe care papa Francisc ne-a acordat-o cu ocazia Centenarului nașterii iubitului nostru don Giussani, umplându-ne astfel inimile cu o profundă recunoștință și bucurie, resimt urgența de a reînnoi, împreună cu voi, motivele participării noastre la un eveniment atât de important, ca să ne ajutăm să-l așteptăm cu o inimă umilă și sinceră, deschisă în rugăciune.

Audiența va fi o etapă fundamentală a drumului pe care-l parcurgem. Într-un moment atât de delicat pentru mișcare, prin pelerinajul la casa lui Petru dorim să afirmăm încă o dată urmarea noastră afectuoasă față de Papa și, prin această urmare, să afirmăm din nou iubirea noastră plină de pasiune pentru Cristos și pentru Biserică. Așadar, Papei Francisc îi încredințăm, ca niște fii, dorința care ne însuflețește profund de a oferi, prin concretețea existenței noastre, contribuția noastră de credință și de construcție a binelui comun în avantajul tuturor fraților noștri oameni, continuând să-L cerșim, mai ales pentru noi înșine, pe Singurul care poate împlini setea inimii omului: Isus din Nazaret. Asta e ceea ce don Giussani ne-a învățat și ne-a mărturisit prin viața sa: «În marele făgaș al Bisericii și în fidelitatea față de Magister și Tradiție, am vrut întotdeauna să conducem oamenii să descopere – sau să vadă mai ușor – în ce mod Cristos este prezență» (don Giussani). Noi «existăm doar pentru asta».

Așadar, în săptămânile care ne despart de momentul audienței, să păstrăm vie cererea adresată lui Cristos de a ne face capabili să reînnoim în fiecare clipă da-ul nostru spus chemării Sale: în da-ul fiecăruia dintre noi, de fapt, se concretizează urmarea față de Biserică pe care dorim s-o exprimăm prin prezența noastră, a tuturor, în piața Sfântul Petru în data de 15 octombrie.

În așteptarea întâlnirii cu Sfântul Părinte, cu inima deschisă ca să surprindem cu recunoștință plină de bucurie cuvintele și binecuvântarea sa, încrezători în îmbrățișarea misterioasă a Bisericii, încredințăm mijlocirii Fecioarei drumul mișcării noastre. Suntem conștienți de nimicul nostru și, în același timp, plini de neînfricata speranță în Cel care poate totul, în parcurgerea acelui «drum frumos» despre care don Giussani n-a încetat niciodată să ne facă să fim cerți: «Familiaritatea cu El, din care izvorăște evidența cuvântului său, unicul care dă sens vieții, cum putem noi s-o trăim? Modalitatea există: compania care s-a născut odată cu Cristos a cuprins istoria: este Biserica, trupul său, adică modalitatea prezenței sale azi. De ceea este o familiaritate cotidiană de implicare în misterul prezenței sale în cadrul semnului Bisericii. De aici poate izvorî evidența rațională, deplin rezonabilă, care ne face să repetăm cu certitudine ceea ce El, unicul din istoria umanității, a spus despre sine: Eu sunt calea, adevărul, viața» (don Giussani).

Să ne rugăm Spiritului Sfânt să ne însoțească și să ne lumineze, și să ne rugăm mereu pentru Papa și intențiile sale.

Cu prietenie,
Davide Prosperi