Dragi prieteni,

Doresc să împărtășesc cu voi bucuria de a fi fost ieri dimineață, sâmbătă, 15 iunie, în audiență la Sfântul Părinte, împreună cu don Andrea D’Auria, Director al Centrului Internațional al Comunione e Liberazione, și cu Marco Melato, Secretar General al Fraternității.

Deja la sfârșitul ultimei noastre întâlniri, care a avut loc în ianuarie, anul acesta, Sfântul Părinte își exprima dorința să revin în scurt timp la el pentru a-i povesti despre viața mișcării. Papa dorea să cunoască pașii pe care i-am realizat, inclusiv în urma scrisorii pe care el mi-a trimis-o în 30 ianuarie. În timpul întâlnirii a manifestat o mare stimă pentru ceea ce trăim, mărturisindu-ne susținerea sa plină de afecțiune față de drumul nostru. Am putut împărtăși cu el fapte din acest ultim an, intrând în detalii cu privire la conținuturile propuse, povestindu-i despre Ziua de început de an, despre Școala de Comunitate, despre Exercițiile Fraternității dedicate speranței și despre recenta mea intervenție pe tema culturii. Sfântul Părinte s-a declarat foarte mulțumit și a confirmat munca noastră, împărtășind conținuturile și preocupările pe care i le-am expus.

Așadar ne-a încurajat să continuăm pe această cale fără ezitare și ne-a atras atenția să mergem înainte pe drumul început de aprofundare a bogăției carismei, mai ales valorizând metoda conducerii comunionale. În această privință, Papa ne-a vorbit despre nevoia unei împărtășiri a carismei și a unei coresponsabilități în conducerea mișcării. „Fără de acestea – a adăugat el – orice mișcare are o viață scurtă. Carisma continuă să trăiască într-o istorie și într-un popor care o fac să fie actuală”. De asemeni, a subliniat faptul că fiecare carismă trebuie să se conceapă în slujba Bisericii care este una, fără să se desprindă niciodată de ea, dând dovadă de un elan misionar mereu nou: „Nu vă uitați la propriul ombilic, ci mergeți în afară, mergeți în afară! Întreaga Biserică are nevoie de asta” – este o frază pe care Sfântul Părinte a repetat-o de mai multe ori în timpul audienței.

La solicitarea mea de a ne da o judecată cu privire la munca culturală pe care o derulăm, Papa Francisc a împărtășit abordarea noastră, repetând că trebuie reactualizată încontinuu carisma. O mișcare, ne-a amintit Sfântul Părinte, trebuie să rămână fidelă propriei carisme comunicându-se cu creativitate în orice loc al lumii unde e prezentă.

Dragi prieteni, sunt realmente recunoscător pentru această companie surprinzătoare și paternă a Papei, care ne încurajează, ne consolează și ne susține în sarcina noastră misioară. La sfârșitul audienței i-am oferit cadou textul Exercițiilor Fraternității ținute de Monseniorul Giovanni Paccosi, iar Papa a comentat astfel: „Speranța, speranța … speranța este o virtute umilă”.

Să-i cerem Domnului să nu ne lipsească niciodată această speranță plină de umilință. Și să nu uităm să ne rugăm mereu pentru Sfântul Părinte!

Vă îmbrățișez,