AUDIENȚĂ. SALUTUL LUI DAVIDE PROSPERI
Cuvintele pe care Președintele Fraternității i le-a adresat papei Francisc și declarația dată de acesta la sfârșitul întâlnirii din Piața Sfântul PetruSfinte Părinte, vă suntem infinit recunoscători pentru că ați acceptat să primiți poporul nostru în această minunată piață care ne duce cu gândul la numeroasele întâlniri trăite cu papii, de la sfântul Paul al VI-lea la sfântul Ioan Paul al II-lea, la Benedict al XVI-lea și la dumneavoastră, papa Francisc.
Cu ocazia audienței pe care ne-ați acordat-o în 7 martie 2015, după ce i-ați mulțumit lui don Giussani pentru binele pe care l-ați primit prin meditarea textelor sale, ne-ați recomandat să nu fim „adoratori ai cenușii sale, ci să menținem viu focul său”. Don Giussani a aprins cu adevărat un foc în viața a mii de bărbați și de femei, a transmis focul care este Spiritul Sfânt, focul cunoașterii lui Cristos și a omului. Acest foc e viu și după 17 ani de la moartea sa, așa cum ne vor arăta, după salutul meu, două experiențe pe care le-am ales din multe.
Dumneavoastră, Sfinte Părinte, nu v-ați limitat la o recomandare, ci ne-ați ajutat în ultimii ani, mai ales prin intermediul Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață – căruia îi mulțumim pentru însoțirea răbdătoare și paternă – să concepem și să ne angajăm într-un nou elan misionar, o nouă pagină din viața istoriei noastre. În calitate de Președinte al Fraternității, doresc să vă asigur, Sfinte Părinte că, împreună cu ceilalți responsabili și cu întreaga mișcare, urmăm cu mare atenție indicațiile Sfântului Scaun, astfel încât carisma pe care Sfântul Spirit i-a dăruit-o lui don Giussani pentru binele întregii Biserici să dea mereu noi roade. Iar azi, plini de recunoștință și de bucurie pentru invitația dumneavoastră, suntem aici ca să vă întrebăm cum putem contribui și mai mult la reînnoirea pe care Biserica o înfăptuiește sub îndrumarea Dumneavoastră paternă.
Suntem în anul Centenar al nașterii lui don Giussani. Această ocazie a generat numeroase inițiative, promovate cu intenția de a extinde atenția noastră spre acele periferii ale lumii și ale sufletului spre care Dumneavoastră ne-ați îndrumat. E adevărat, există multă dezolare, multe drame în inimile oamenilor și, în același timp, o infinită așteptare de Cristos, conștientizată sau nu, care revelează motivul profund pentru care Domnul a dorit să ofere întregii Biserici, în persoana lui don Giussani, un martor al setei lui Cristos de om și a setei omului de Cristos. Chiar în această piață, cu ocazia primei întâlniri mondiale a mișcărilor ecleziale, la Rusaliile din 1998, don Giussani și-a terminat astfel discursul ținut în fața lui Ioan Paul al II-lea: „Adevăratul protagonist al istoriei este cerșetorul: Cristos care cerșește inima omului și inima omului care-l cerșește pe Cristos”.
Cele două mărturii care urmează acum doresc să fie un semn al vitalității a ceea ce don Giussani a generat prin da-ul său total spus lui Cristos.
Mulțumim, Sfinte Părinte, încă o dată, pentru paternitatea Dumneavoastră, pentru primirea Dumneavoastră, pentru cuvintele pe care veți dori să ni le adresați și pentru binecuvântarea Dumneavoastră.
Declarația dată după momentul audienței:
«Audiența de azi cu Papa Francisc pentru Centenarul lui don Giussani a fost pentru mișcarea CL un mare dar și o mare sărbătoare. Îi suntem cu adevărat recunoscători Sfântului Părinte pentru cuvintele sale pline de o enormă afecțiune și de o sinceră recunoștință față de binele pe care don Giussani i l-a făcut Papei însuși, Bisericii și lumii întregi.
Rechemarea sa paternă la unitatea companiei noastre și la a contribui și mai mult pentru a arăta „trăsătura atrăgătoare și plină de noutate a creștinismului” este, pentru noi, un punct nou de pornire. Simțim că este cu adevărat decisivă invitația sa de a „ține la darul prețios al (...) carismei și la Fraternitatea care-l păzește, pentru că acesta poate face să mai înflorească multe vieți”. Și, mai ales, să-l ajutăm în angajamentul său pentru pace.
Sfântul Părinte ne-a făcut azi și mai conștienți de faptul că suntem însoțiți de îmbrățișarea maternă și plină de iubire a Bisericii și a retrezit în noi dorința fermă de a trăi acest moment al istoriei noastre ca fiind ocazia pentru fiecare dintre noi de a crește și astfel încât „carisma pe care don Giussani ne-a încredințat-o să ajungă la noi persoane și în noi medii de viață”.»