Pentru a răspunde invitației primite din partea cardinalului Kevin Farrell de a întreprinde o muncă adecvată de formare pe tema carismelor în Biserică, mi se pare util, până atunci, să împărtășesc, în așteptarea documentelor oficiale, înregistrările video ale congresului teologic care s-a desfășurat în 20 iunie a.c. la Universitatea Pontificală Laterană „Mișcările și noile comunități. Identitate pe drumul sinodal al Bisericii”.

Au intervenit, pe lângă cardinalul Farrell: cardinalul Marc Ouellet, prefect al Congregației pentru Episcopi și Președinte al Comisiei Pontificale pentru America Latină; Linda Ghisoni, secretar adjunct al Dicasterului pentru Laici, Familie și Viață; monseniorul Piero Coda, secretar general al Comisiei Teologice Internaționale și profesor de Ontologie Trinitară la Institutul Universitar Sophia; Elena Di Bernardo, Facultatea de Drept Canonic, Institutum Utriusque luris, Universitatea Pontificală Laterană; Mary Healy, Sacred Heart Major Seminary din Detroit, SUA; Luigino Bruni, profesor universitar de Economie politică și coordonator de doctorat în Științele Economiei Civile, Universitatea Lumsa din Roma.

Consider cu adevărat important pentru membrii Fraternității și pentru întreaga mișcare să reușiți să găsiți timpul, dacă se poate, pentru a urmări acest congres în întregime. Toate intervențiile sunt de mare interes și ajută la înțelegerea sensului ultim al parcursului pe care Biserica îl propune mișcărilor.

Mai ales, subliniez claritatea și profunzimea câtorva intervenții, pornind de la intervenția cardinalului Farrell (sesiunea de dimineață), care scoate în evidență provocările foarte mari care ne așteaptă: „fidelitatea dinamică și creativă a carismei”, unitatea, sinodalitatea și misionariatul. De altfel, Farrell repetă necesitatea unui „discernământ, individual și comunitar, pentru a sesiza ceea ce Spiritul Sfânt îi sugerează Bisericii” și fiecăreia dintre variatele sale realități, și necesitatea unei „formări permanent oferite propriilor membri, ținând cont de aceste noi provocări și cărora trebuie să li se adapteze activitățile de apostolat și servicii de caritate” pe care toate mișcările le duc mai departe cu „o dedicare admirabilă”.

De asemeni, mi s-au părut foarte utile reflecțiile cardinalului Ouellet (sesiunea de după masă) și răspunsurile pe care el le oferă la întrebările ridicate de câțiva reprezentanți ai mișcărilor, prezenți în sală. Și mă refer mai ales la confirmarea că Biserica recunoaște excepționalitatea acțiunii Spiritului Sfânt prin intermediul diferitelor carisme și – mai specific, în ceea ce ne privește – mă refer la subilinierea faptului că responsabilitatea carismei e întotdeauna comunitară (într-un fel și mai clar atunci când fondatorul nu mai trăiește). De aici constatarea că reglementările pe care le propune Biserica nu sunt o restricționare sau o limită impusă acțiunii Spiritului (deși, spune Ouellet, uneori Biserica riscă să facă acest lucru), ci devin un instrument necesar pentru ca această dimensiune comunitară să se exprime într-adevăr în mod deplin, ajutând astfel la evitarea tocmai a acelor practici care riscă să favorizeze personalisme sau autoritarisme.

Acestea, la fel ca toate celelalte intervenții, sunt un ajutor pe care ni-l oferă Biserica pentru a aprofunda mai mult ce anume înseamnă a vorbi despre co-esențialitate între carismă și instituția Bisericii, așa cum de multe ori chiar don Giussani ne-a învățat: „Atunci, mișcările sunt rechemate la două dimensiuni fundamentale care certifică, într-un anumit sens, autenticitatea lor. Prima dintre acestea este raportul de referință filială față de Episcopi și Papa. Ierarhia nu are monopolul asupra carismelor, dar deține carisma discernământului și a ordonării tuturor carismelor spre binele comun al Bisericii. În al doilea rând, carisma autentică trebuie să solicite o deschidere fraternă față de toate celelalte experiențe, care, într-o manieră diferită, conduc la unicul adevăr despre Dumnezeu și despre om, adevăr revelat în Cristos” (extras din: Mișcările în misiunea Bisericii – Trei discursuri ale lui Ioan Paul al II-lea, Documente 5 – Supliment la «Litterae Communionis-CL», n. 11/1985, p. 3-8).

Menționez, în acest sens, că textul din care este preluat acest ultim citat al lui don Giussani este cu siguranță un alt instrument util pentru parcursul de înțelegere și de creștere care ni se cere cu privire la aceste subiecte. Îl găsiți mai jos, alături de video-urile congresului.

Luigi Giussani – introducere la: MIȘCĂRILE ÎN MISIUNEA BISERICII – Trei discursuri ale lui Ioan Paul al II-lea
Documente 5 – Supliment la «Litterae Communionis-CL», n. 11/1985, p. 3-8. (Descarcă PDF)

- Sesiunea de dimineață: