Prezentul, cu zguduiturile lui, a descoperit aspecte ale vieții pe care le consideram scontate: «Astfel se comportă faptele. Dezumflă orice bulă de aroganță, sparg în bucăți teorii, distrug convingeri.» Pentru mulți, acea exigență de a găsi o semnificație ultimă, în fața vieții și a morții, pe care nu reușim niciodată să o controlăm complet, a devenit dintr-o dată urgentă. Multe evidențe, nu e ceva nou, s-au prăbușit, nu mai fac parte din bagajul nostru cultural cu care am pornit la drum. Și dacă, așa cum zicea Morin, incertitudinea este suma vremurilor noastre, ea a fost ulterior dezvoltată de pandemie, de gravitatea și persistența sa. Din orice poziție am pleca, a devenit greu să rămânem ancorați în ceea ce știm deja, să ne încredințăm cu inerție iluziei că avem viața în degetul mic. Dar poate, în mod paradoxal, e un ajutor să vedem cum se sparg în bucăți aroganțele noastre monolitice, să experimentăm cum se produce o fisură în zidul siguranțelor noastre. Leonard Cohen cântă acest lucru: «Există o fisură în orice lucru / Așa pătrunde lumina». (...)